Despre cum s-a terminat totul

Nu mai exista nimic viu pe intreaga planeta. Detonatoarele isi facusera treaba eficient iar bombele biologice din urma naruisera infimile sanse de supravietuire dupa catastrofa nucleara. Insa in linistea inghetata a intregii planete ceva sparge monotonia pustie. E un sunet ce vine din mijlocul dulcelui tinut al poamelor a lui Evtushenko. In inima tundrei, la umbra unui MIG prabusit la pamant, un vechi casetofon ruginit ofera in van un ultim indiciu asupra singurului suflet nemuritor ce s-a aflat vreodata pe pamant. Si el suna cam asa:

capricorn cu ciocolata

Mi s-au ciocnit complimentele in intersectia admiratiei. Nimeni nu a scapat cu viata. Atat.

Dulapul de sus

Dulapul lui tata m-a fascinat intotdeauna. Eram mic, iar dulapul era sus. As fi ajuns de pe scaun dar imi era frica sa nu fiu prins scotocind prin lucrurile lui. Si imi este cel mai dor de frica de a scotocii prin dulapul tatalui meu, pentru ca frica aia era buna, era necesara, m-a invatat sa fiu ceea ce sunt. Muream de fascinatie de fiecare data cand el insusi scotea "de sus" cate o mica unealta si o utiliza cu tact sub ochii mei anesteziati de curiozitate. Avea surublenite mici, din acelea pentru suruburi minuscule de ceas, stramosul unui mp3 player de pe vremea bunicului care isi facuse meserie din repararea instrumentelor muzicale, rulete, eprubete de dimensiuni variate, caci tata era cercetator stiintific si multe alte lucruri de plastic sau metal care nu stiam la ce folosesc si ma uluiau inzecit. Recunosc. Am umblat pe acolo de cateva ori cu groaza in suflet. Dar niciodata, nici macar acum, nu am stiut tot ce se ascunde acolo. Eram pripit, inregistram pe retina fiecare forma nou descoperita si imi imaginam cele mai fantastice operatiuni pe care obiectele respective le puteau indeplinii. Dulapul lui tata mi-a hranit creativitatea si m-a facut constient de trecut pentru prima oara.

Din pacate, acum nici macar nu ii mai cer voie sa il deschid...

Text

Daca nu-ti fosnesc ganduri gravide prin mansarda atunci e greu sa intelegi ca lacrimile nu sunt altceva decat bucurie lichida. Si se poate consuma in cana cu manerul rupt sau pahar de sticla cu picior, fara gheata, cu putin sifon. A se evita consumarea in apropiere termopanelor si a usilor glisante. Si nu uitati sa va spalati pe maini inainte sa zambiti. Bottoms up!

Memento mori

De fapt asta inseamna: cum ar fi sa iti pui reminder si sa iti sune dupa ce esti mort. Si sa mai fie si un text de genu: "Nu uita sa uzi florile" sau "E ziua lu Adi". Si in loc de un Post Scriptum (fara sens evident) sau ai un Post Mortem: "P.M. Oare incape sicriu meu intr-un Passat break?"

Cum I.N.R.I devine IKEA

Se stie foarte bine ca la IKEA lumea plateste mai putin pentru produsele cumparate pentru ca le transporta singuri acasa. De aici intervine o mare dilema: cand Iisus isi cara singur crucea in spate, sa fi fost o cruce de la IKEA? Ar fi vrut el sa ne mantuiasca cu un discount de 10%? Oare in loc de I.N.R.I sa fi fost inscriptionat IKEA? Poate ne lamureste sloganu...Idei pentru acasa. O fi Casa Domnului? Oricum e clar ca raiu e mai aproape de Nord...

Cineva acolo sus ne uimeste

A: Da stiu si eu am ramas blocat cu vaporasu pe olt cand eram mic...

B: Ce relevanta are asta?

A: Chiar trebuie sa-ti suflec metafora?

B: Daca nu te clarifici te plesnesc

Dumnezeu a intrat in Cartea Recordurilor

Dumnezeu detine recordul mondial la creat lumea, fiindu-i necesare doar 6 zile pentru finalizare. De asemenea este cel care detine cele mai multe drepturi de autor. Sa-l felicitam si sa speram ca va ramane in top pentru cat mai mult timp...

Pune-ti pofta in cuiul scos din grenada!

In virututea frumoasei zile de 1 Mai ce urmeaza a se contura, sprijinim fraul liber cu zgomotoase ganduri RGB.

Se aduna corul pseudosomerilor grabiti sa stea. Echilibrul se cearta cu acceleratia gravitationala. Unii isi dau fumuri increzatori in maxime latinesti. Enescu si Iorga lasa locul lui Grigorescu si Caragiale.

Si la sfarsit, relantiuri potolite asteptand cuminti in sir indian repartizarea sudalmelor.

cuantificarea clipelor

Se ia una bucata povestire despre viata proprie si se numara expresiile de tipul "si apoi...". Cu cat mai multe la numar, cu atat mai fericita e vocea naratorului. Iar in spiritul oralitatii, zambetul va trada clipa intens retraita.

my combination

Ioan fara de tara s-a nascut in Duty Free

S-a rupt apa minerala intre rafturile de chipsuri si tigari. Magna Charta semana mai mult cu o cutie de bomboane de ciocolata Merci. Erau acolo de fata Jack Daniels si fratele sau Richard Lion King Size. Asa s-a nascut John Plantagenetul, pentru cunoscatori Ioan fara de tara, iar pentru consumatori Johnnie Walker.

Ironic ca s-a nascut in Duty Free daca tinem cont ca politica lui represiva si taxele excesive l-au facut sa intre in conflict cu baronii sai. A avut o copilarie lipsita de taxe, si apoi s-a razbunat.

Keep on walking.

enjoy the adventure of puffin cat

broadcast ourselves

Cand audientele certurilor dintre verisoara porno si mesia porno fac rating urias, dam vina pe televiziuni. Dar cand Bahoi are sute de mii de vizualizari pe Youtube, iar Octavin Paler are in jur de 5-6 mii, te gandesti ca au pornit cu sanse egale si diferenta e data direct de interesul vizitatorilor, adica de alegerea facuta. Nimic nou, Bahoi e accesibil maselor si are pectoralii mai bine definiti. E normal sa fie asa.

Doar ca spre deosebire de cazul televiziunii, unde iti este dat sa vezi si poti alege sa nu privesti, pe Youtube te implici, fie cautand anume un personaj, fie recomandand sau accesand o recomandare sau de ce nu chiar urcand materialul respectiv. Asadar, cream, cautam si perpetuam "cocaltura".

O mai tinem asa 10 ani si avem o noua biblie: Libertatea. Si apoi inca 5 ani mai dureaza pana cand, cineva de la Valcea, reuseste sa vanda Romania pe internet.

muzica de criza

cand se rupe filmu

audio-video mai mult decat complementar

bine de tot

Unii stiu, altii s-ar bucura sa auda asa ceva.

principala caracteristica a romanilor

Oftatul. Exact asta ne defineste. Ne place sa suspinam si sa povestim cu lux de amanunte cat de greu e. Lamentatul e atat de confortabil incat are si gluga, in caz ca ploua. Nu zic ca e anormal sa te plangi in unele situatii. De altfel toate popoarele mai ofteaza. Insa la noi e...de plans.

De exemplu haideti sa vedem cate cuvinte exista pentru aceasta stare de spirit : plansul, lamentatul, vaitatul, tanguiul, vaicaritul, smiorcaitul, gemutul, cainatul, bocitul,jelitul si sa nu ajungem la regionalisme : aolitul, miselitul, olalaitul, vaieritul, valacaitul, daulitul sau frasuitul.

Cu asa armata verbala e clar ca jumatate din apa inundatiilor din Romania a avut ca sursa vaicaritul. Suntem un fel de struti emo. Cand dam de greu, plangem cu capul la cutie. De fapt cred ca din aceste motive miscarea emo a avut un astfel de succes la noi.

Nu ma plang ca romanii se plang. E scuzabil cand uneori contextul istoric taie ceapa. Dar ce ar fi daca ar incepe lumea sa nu mai zica aoleo. Si sa se apuce de investit, munca si resurse, in ....sa zicem... fabrici de batiste.

Ciobanul moldovean stie de ce.

Junior Shaworma Executive

Este implacabila, chiar si de catre ruibistii neozleelandezi, atitudinea celor datatori de shaworma. Trebuie sa inveti sa stimezi un taietor de carne sau cel putin asta se intrevede din gesturile si privirea lui. De teama sa nu faca uz de armamentul glandelor salivare din dotare, taci chitic si ceri cumintel una mica fara ceapa. Fara ceapa pentru ca esti cu masina evident.

Desi ai luat premiul Nobel pentru tratarea oaspetilor, in fata geamului imbuibat cu miesme de-a dreptul contondente, esti obligat sa te supui Zeului Ghiftuitor.

In speranta ca doar atitudinea e flegmatica, mai ramane o singura intrebare: de pui sau de vita?