principala caracteristica a romanilor

Oftatul. Exact asta ne defineste. Ne place sa suspinam si sa povestim cu lux de amanunte cat de greu e. Lamentatul e atat de confortabil incat are si gluga, in caz ca ploua. Nu zic ca e anormal sa te plangi in unele situatii. De altfel toate popoarele mai ofteaza. Insa la noi e...de plans.

De exemplu haideti sa vedem cate cuvinte exista pentru aceasta stare de spirit : plansul, lamentatul, vaitatul, tanguiul, vaicaritul, smiorcaitul, gemutul, cainatul, bocitul,jelitul si sa nu ajungem la regionalisme : aolitul, miselitul, olalaitul, vaieritul, valacaitul, daulitul sau frasuitul.

Cu asa armata verbala e clar ca jumatate din apa inundatiilor din Romania a avut ca sursa vaicaritul. Suntem un fel de struti emo. Cand dam de greu, plangem cu capul la cutie. De fapt cred ca din aceste motive miscarea emo a avut un astfel de succes la noi.

Nu ma plang ca romanii se plang. E scuzabil cand uneori contextul istoric taie ceapa. Dar ce ar fi daca ar incepe lumea sa nu mai zica aoleo. Si sa se apuce de investit, munca si resurse, in ....sa zicem... fabrici de batiste.

Ciobanul moldovean stie de ce.

Junior Shaworma Executive

Este implacabila, chiar si de catre ruibistii neozleelandezi, atitudinea celor datatori de shaworma. Trebuie sa inveti sa stimezi un taietor de carne sau cel putin asta se intrevede din gesturile si privirea lui. De teama sa nu faca uz de armamentul glandelor salivare din dotare, taci chitic si ceri cumintel una mica fara ceapa. Fara ceapa pentru ca esti cu masina evident.

Desi ai luat premiul Nobel pentru tratarea oaspetilor, in fata geamului imbuibat cu miesme de-a dreptul contondente, esti obligat sa te supui Zeului Ghiftuitor.

In speranta ca doar atitudinea e flegmatica, mai ramane o singura intrebare: de pui sau de vita?