omul care nu te lasa balta

Exista pe lume oameni ce au o meserie in care sunt complet dedicati in a nu te lasa balta. Si asta la propriu. In fata monumentalului hotel X am vazut un astfel de om ce se ocupa cu indepartarea baltilor din fata prestigioasei institutii. Trotuarul era lihnit de soare dupa 3 zile de ploaie marunta. Si El cu pasi marunti, tinand strans in mana un instrument in forma de "T" se apropie de zona de lucru cu mandria uniformei care certifica apartenenta la impunatorul edificiu. Cu fermitate aseaza instrumentul la capatul troatoarului si incepe indrumarea apei acumulate catre cel mai apropiat canal. In calea lui un taximetrist obraznic ii obstructioneaza trecerea, insa in virtutea uniformei purtate de El, pleaca pentru a-i facilita scurgerea. Si fara ca nimeni sa isi dea seama El e cel care da prestigiu hotelului X.

dilema de abordare

Cu piciorul stang poti alege noroiul ce iti poate captusii peroneul, iar cu cel drept ai posibilitatea sa pasesti natang cu cracul ridicat in semn de respect pentru adancimea baltii. Evident dilema nu este prezenta decat ziua. Seara drumul initiatic e mult mai simplu pentru ca totul e camuflat in bezna. Calci cu fermitate si cand ajungi intru-un loc putin mai luminat, te uiti mandru la milimetrul de adidas ramas semi-alb

Stand fara vanzatoare

Stii ca la magazinul x, vanzatoarele sunt acre. Stii ca faci bataturi la picioare pana la cel mai apropiat alt magazin. Intri milostiv. Eviti contactul vizual. Te decizi cat mai repede ca sa nu iesi mirosind a gogonele. Asa s-a intamplat si acum o saptamana. Am intrat in respectivul magazin. Papilele gustative m-au tras de maneca la vederea unor fursecuri pervers expuse. Imi potrivesc un zambet tamp si ma adresez entitatii din spatele tejghelei: "As dori 200 de gr de fursecuri (si indic pofticios)". Raspuns macabru: "Eu dau decat paine daca vrei". Inghit in sec. Intreb: "Si de la cine pot lua fursecuri?"..."Nu stiu, nu e vanzatoare la ele, eu nu pot sa dau"... Deci imaginati-va ca exista in lumea asta un magazin care are un raion cu marfa mereu proaspata dar care nu are vanzatoare... Am iesit repede, inmarmurit si cu papilele atrofiate.

contextul blocului

blocurile vesele sunt cele in care lista de restante taxe isi mai are rostul, iar pe culoar nu se organizeaza curse ilegale intre sobolani saturati. Scaunele nu au vibromasaj din cauza basului ce provine de la maneaua vecinului de jos. Lumina nu palpaie din cauza etniei alaturate racordate ilegal. Mirosul de chiftele sta cuminte in fiecare apartament.
Blocurile triste nu au nevoie de interfon. Cand striga de jos nenea Gicu nu exista termopan sa bruieze claritatea chemarilor sale. In blocurile triste poti sa-ti usuci parul la contoaru' de gaz, pentru ca pierderile sunt la comun. Aici niciodata nu te plictisesti. Exista mereu seminte si spectacol.

sub pamant s.a. (staying alive)

La metrou. Sinucidere curata: sa fi calm cand ceilalti se grabesc. Exemplu: Esti in fata snopului de bare. Evident nu ai cartela pregatita. O scoti incet din portofelul aflat in buzunarul jachetei aflate in ghiozdan. Reusesti sa o introduci dupa trei incercari. Trezesti suspine de admirtie. Ca raspuns iti asezi la loc cartela exact in spatele barelor. Atunci ar trebui sa se auda zgomot de teaca si metal. Pe scara rulanta este la fel. Nimic nu e mai inocent decat sa stationezi pe banda grabitilor. Mai ales cand afara e un frig de ajungi sa visezi pinguini.

acorduri de acordeon

autocarul se indrepta spre bucuresti dupa ce racolase lume din capitalele europene. Nu stiai cum sa-i clasifici pe camarazii de drum, nu stiai ce activitati au intreprins prin occident. Si nimic, dar absolut nimic, nu putea elucida situatia mai accurat decat niste simple acorduri de acordeon. La indemnul sinistru al unui camarad deranjat de Radio Guerrilla, freelancerul interpret s-a pornit pe una de jale. Accustica autocarului bine izolat fonic, mi-a smuls primele doua trepte de la scarita deja bine ascunsa in fundul urechii. De atunci tot incerc sa o momesc sa iasa din adancuri cu Mozart si Radiohead...

de ce sa consum decibeli ascunsi in soapte?

am consumat decibeli ascunsi in soapte, ce rimau cu-n nume de fecioara. De ce? pentru ca doar o singura persoana stie ca globlu-bloglu nu e un concept ci doar cel mai frumos si inocent lucru pe care il poti auzi la telefon. Si dintre toate tipurile de supa, cea mai buna e cea de pui. Pentru ceilalti care nu inteleg aceasta semiotica, astept propuneri de interpretari.

dulce tsunami

mergeam semi-necajit spre camin pe o ploaie indeajuns de slaba pentru a-ti putea fi lene sa scoti umbrela din ghiozdan, cand realizez ca eram prins in capcana. Trei sferturi din trotuarul pe care ma aflam, era metmorfozat in sant, in urma lucrarilor de reparatie. In dreapta lac de acumulare in toata regula. Din fata rula linistita cu vreo 70 km/h o toyota corolla. Rezultat: eu injurand de barba sfintilor pentru ca valul urias creat avea gust rau. Asta pe langa faptul ca aratam ca un dalmatian nereusit.

arta disimularii mucului de tigara

mergand pe strada am observat cum o stimata doamna purtatoare de uniforma Romprest a avut nu mai putin de 6 tentative de a matura un muc de tigara. Impropriu spus a matura, defapt era mai mult o incercare de a-l camufla repozitionandu-l pe o suprafata de trotuar proxima cromatic. De la o inaltime de peste 1.85 cm, aproape ca-i reusise.

arta bloetica

pentru ca vrei sa descrii cum ai vazut gunoierul doritor de camuflare sau doamna cu abilitati de suporter, pentru ca nu trebuie sa explici ce e cu ei, pentru ca discretul miros de subrat de vulpe se propaga chiar si virtual, pentru ca ethosul extradiscursiv-implicit iti permite sa nu trebuiasca sa pari interesant si pentru ca esti student la comunicare.